Înainte de a vă povesti despre subiectul de astăzi, aș vrea să ne oprim un moment și să ne gândim la lumea din jur.

Ce fel de om să fii, să nu ai grijă de niște bătrâni, care și-au pus toată speranța în tine? Care au muncit toata ziua și care nu mai pot să aibă grijă de ei, iar familiile lor îi aduc într-un loc unde se presupune că există ajutor de specialitate, compasiune, grijă? Ce bestii sunt aceia? Cât de dezumanizat să furi de la niște oameni aflați la apusul vieții? Ce resorturi mentale s-au întâmplat la tine în cap?

Încep să ne lipsească multe sentimente în această goană continuă după..., uneori mă întreb după ce mai aleargă oamenii. Averi, putere, faimă? Și în drumul spre atingerea acestor obiective, sunt călcate în picioare toate valorile, toate emoțiile, tot bunul-simț? Nu mai avem compasiune, toleranță, milă, grijă, atenție, parcă nu mai există cei 7 ani de acasă.

Parcă suntem tot mai mult într-un scenariu din „1984”. Și atunci nici măcar nu mai e de mirare că există acest val de simpatie și creștere al extremei drepte în Europa. Sper doar să nu fie prea târziu și să nu ne trezim apoi într-un fatidic an asemănător cu 1945. Extrema dreapta nu spune nimic loc, doar ia, vrea doar control și iluzia suveranității. Fiți fără grijă, aceleași lucruri erau promise și de Hitler sau de Mussolini. Și lumea a fost afectată în integralitate, nu doar cei despre care vorbeau ei, cu atât mai mult segmentele prigonite și ucise fără milă. Și la ei se promiteau multe și ce a fost după s-a văzut. Dar o să reiau acest subiect într-un editorial ulterior, căci este mult de povestit și sper să vă dau de gândit și, de ce nu, de acționat.

Revin la subiectul de astăzi. În această săptămână am fost plecat la o conferință și am ajuns în „minunatul” aeroport Henry Coandă, după mai multă vreme.

Am fost șocat, recunosc. Pentru scurtă perioadă, aeroportul a avut gloria lui, imediat după ce a fost deschis terminalul nou, dar apoi, pe măsură ce au trecut anii, senzația de autogară și-a spus cuvântul tot mai apăsat.

Ei bine, de această dată, nici măcar autogară nu mai e, ci pur și simplu o cocină. Scandalul, penal, al magazinelor duty-free a făcut ca aceste spații să fie goale, cu benzi să nu intri în ele. Era și multă lume, extrem de aglomerat și plutea o senzație de neputință, amestecată cu parfum scump, transpirație și țâfnă.

Este inadmisibil ca principala poartă a țării, această „măreață” realizare să fie în acel hal. Măi fraților guvernați, dl. Ciolacu (mai ales că am călătorit și în același avion) nu vedeți? Nu e vă jenă de toți acești oameni care tranzitează aeroportul? Dl. Grindeanu, ce păziți acolo la transporturi?

Scump, murdar, prost iluminat, neaerisit. Aeroportul din Pristina, destinația mea din această săptămână, este cu multe clase peste cel de la Otopeni. Nu am avut nicio secundă aceeași senzație de sufocare ca aici.

Nu îmi închipui cum se vede în ochii străinilor acest aeroport, cartea de vizită, primul loc în care iau contact cu România, ceea ce spune multe despre noi toți. Pentru că nu este vorba numai despre politicieni, ci și despre noi, că nu cred că ne-am pus vreodată problema să îi întrebăm pe cei care ne conduc. Sau să ne uităm în programul lor de guvernare ce planuri au cu acest loc?

La fel cum este și Gara de Nord, un alt punct focal al transportului din această țară. Cred că sunt multe alte gări din România unde este mult mai frumos, curat și civilizat decât aici.

Locurile astea ori trebuie curățate și refăcute cum trebuie, ori trebuie regândit cu totul. Și noi ne punem probleme de cum să fie brandingul de țară și dacă nu știu cine a folosit frunza sau...mai bine oaia și grădina salbatică. Eventual brâul...

Cred că ar trebui să ne gândim dacă să fie brusturele și locul din fundul curții, nicidecum campanii sofisticate de branding, că nu e cazul. Ajungi pe Henry Coandă (nu cred că morții mai au vreo treabă cu noi, că altfel dl. Coandă i-ar fi bântuit pe toți) și moare în agonie și ultima picătură de speranță a oricărui branding. Și a noastră.

Editorialul a apărut în secțiunea „Nota redacției” din newsletterul Future Banking de vineri, 7 iulie 2023. Puteți să vă abonați la newsletter din meniul principal.