Îmi duc zilele destul de resemnat de ceea ce se întâmplă la noi și aiurea. Nici nu mai știu la ce să mă aștept de la viitor, pentru că prezentul nu arată deloc bine.

Trăim într-o stare generalizată de angoasă și de temere încât nu mai conștientizăm că lucrurile nu ar trebui să stea așa, iar viețile noastre nu ar trebui să fie jetoane la ruleta sorții și a politicienilor.

Predictibilitatea a dispărut, incertitudinea domnește în orice moment. De la propriul loc de muncă, la siguranța casei și a familiei, la viața socială, la simpla ieșire afară, pe stradă. Pare că niciunde nu mai avem tihnă, totul a devenit un joc de șah cu mize neștiute, pionii unor forțe fără fețe sau fără suflet.

Știu, fiecare dintre noi ne-am creat niște bule confortabile, în care ne ducem existențele. Așa este, doar că am ajuns să mă uit dincolo de aceste bule mărunte, în perspectivă, iar ceea ce se arată nu pare luminos.

Plutim pe un noian de informații și de contradicții care ne lasă pustiiți, mărunți, goi, fără lumină, fără viitor cert. Cum o să fie la anul? Dar după alegeri? Ce se va alege de noi aici, căci direcția în care mergem nu e cea potrivită? Și mai ales ce se poate face? Cum schimbăm lucrurile? Mai avem acea șansă și dacă da, cu cine?

Poate că sună patetic, poate că mă credeți intrat într-un butoi cu melancolie, poate că și sunt acolo, dar ceea ce văd în fiecare zi, pe stradă, în jurul nostru nu îmi arată că vom mai reuși prea curând să ajungem la o viață în care să simțim veselie, relaxare, bucurie, fără să ne pese de mâine, de luna viitoare sau de perspective pentru că ele vor apărea.

De vreo trei decenii am tot sperat că lucrurile se vor schimba, că va fi bine, că vom avea și aici viețile pe care ni le dorim și pe care le merităm. Lucrurile s-au schimbat, este mai bine, doar că nu știu câți dintre noi chiar au viețile dorite sau meritate. Îmi pare rău că scrisoarea asta vine la început de weekend, când toți căutăm refugiul și relaxarea.

Doar că purgatoriul ăsta în care ne bălăcim zilnic ne sleiește de toate puterile și ne absoarbe toate energiile. Cumva, cumva reușim să mai găsim resurse pentru că și mâine e o zi, și mâine mai tragem la căruța ăsta, că aici suntem noi.

De fapt, ceea ce voiam să știu este cum găsiți voi aceste resurse, ce vă mai motivează să mergeți înainte? Cum găsiți jumătatea plină a unui pahar spart și crăpat din care țâșnește apa de peste tot? Chiar mă interesează să știu cum reușiți să treceți peste zilele astea în care totul pare negru și fără speranță.

Nu am o concluzie, am vrut doar să știu cum sunteți voi în asemenea momente și cum vă găsiți inspirația ca să mergeți mai departe. Știu că și eu mi-o găsesc pe a mea, doar că ceea ce văd în jur nu mă ajută tot timpul.

Editorialul a apărut în secțiunea „Nota redacției” din newsletterul Future Banking de vineri, 29 septembrie 2023. Puteți să vă abonați la newsletter din meniul principal.