Și acum?

Am fost plecat în vacanță, a fost relaxant și cu încărcare de baterii, ceea ce vă doresc și vouă. Întoarcerea și intratul în ritmul obișnuit de muncă au fost însă brutale, pentru că, de ceva vreme, există o derivă totală în societate, iar lucrurile nu merg deloc în direcția corectă.

Bănuiesc că știți cu toții de nenorocirile de la noi, fie că ne referim la cazul Alexandrei Ivanov, tânăra din Botoșani lăsată să moară, de cazul de la 2 Mai, când drogurile au făcut ravagii, dar și nepăsarea sau indolența Poliției, de cazul de la Târgu Jiu sau de ceea ce s-a întâmplat la Eforie.

Și aici vorbim de cazuri în care este vorba de responsabilitatea fiecăruia, a medicilor, a polițiștilor, a turiștilor. Pentru că nu trebuie să vină un ministru (indiferent de culoarea politică) sau un premier să stea să verifice dacă doctorii își fac treaba sau profesorii sau oricare dintre noi. Oare când ne-am pierdut compasul moral într-atât încât să nu ne mai pese de celălalt? Să nu mai conteze să ne facem treaba bine? Să ne privească doar ceea ce avem în portofel și proximitatea noastră intimă și atât? De ce am ajuns în halul acesta? Și dacă am ajuns aici, cum vom sfârși?

Este strigător la cer că medicii care ar trebuie să te salveze, te lasă să mori. Sau polițiștii care ar trebui să te apere, nu le pasă. Păi atunci putem într-adevăr să scriem peste tot „stat eșuat” și să ne luăm lumea în cap, că aici a devenit un care pe care, un mare sat fără câini și fără direcție.

Iar peste toate aceste nenorociri, apar și alte știri despre cum va arăta viața în statul România. Guvernul pare că dorește să facă o reformă a administrației și să colecteze bani mai mulți la buget. De acord, că doar am tot scris că există un deficit bugetar de 20 de miliarde de lei și pe atunci onorat dl. ministru al Finanțelor, Adrian Câciu, nu prea știa care e soarta finanțelor din vistieria statului.

Scriam în editorialul din 7 aprilie că dl. ministru Câciu a dat asigurări că nu se vor mări taxele (chiar mă întreb?) și e posibil să fie înghețate angajările la stat, pentru că „avem prea multe angajări în ultima perioadă”.

Scriam tot atunci că viitorul prim-ministru a auzit ce-a spus BNR și a reacționat. „Planul nostru este unul foarte simplu – trebuie făcută o reformă în cheltuirea banului public pe care să ne-o asumăm. România nu îşi mai permite să cheltuiască bani publici aiurea şi atunci s-a pornit la un plan îndrăzneţ.[…] Avem materiale de la FMI, avem materiale de la Banca Mondială. Vorbim despre ele. Când dorim să le implementăm, atunci ne poticnim. Vorbim de digitalizarea ANAF de 30 de ani. De 30 de ani cei din ANAF ne explică cum nu se poate face. Eh, de data aceasta se va face pentru că decizia politică este una foarte clară – trebuie făcute reforme în ANAF”, a spus Marcel Ciolacu.

Și ce fac onorații guvernanți? În loc să atace frontal problemele sistemice și să taie în carne vie, pentru a reforma cu adevărat statul, trec la măriri de taxe, așa cum am tot susținut că o să facă, pentru că nu-i așa, „Reforma statului trebuie să fie profundă și ireversibilă, la fel cum nu mai poate fi o regulă pentru cei bogați și companiile privilegiate și alta pentru oamenii obișnuiți care muncesc. Nu mai putem continua așa. Și da, dacă-mi permiteți-aș vrea să iau puțin de la noi, cei cu putere de muncă, şi de la cei care fac foarte mulți bani, pentru a da și pensionarilor care au muncit o viață și celor aflați în nevoi. Cred că acesta este modul corect în care un stat trebuie să se comporte în fața cetățenilor săi.” Este ceea ce a declarat onorat dl. Ciolacu, premierul României, în ședința de guvern de ieri.

Să luăm de la bogați să dăm la săraci. Mantra populistă care aduce voturi și succes și care ar putea stopa scăderea în sondajele electorale. Și ca să fie treaba, treabă până la capăt, Guvernul își va asuma răspunderea pe pachetul de măsuri pentru a le trece rapid prin Parlament.

Și problema mare nu este atât că se introduc taxe noi, care vor fi plătite tot de populație (deși este o problemă, pentru că au tot dat asigurări că nu măresc taxe sau introduc taxe noi), ci că aparatul de stat rămâne neclintit sau atins doar la vârf și nu în profunzime. Pentru că se induce ideea că o companie care face profit și investiții de fapt suge sângele poporului și nu le dă înapoi să trăiască.

Bani colectați se vor duce pe plata salariilor și pensiilor fără să se ducă în investiții, fără să fie angajați oameni noi unde este mare nevoie de ei, fără să fie să ducă către sănătate, educație, apărare, ordine, digitalizare. Iar aparatul de stat rămâne bine mersi în funcție, cu mii de angajați despre care nu știm dacă își fac treaba, cu sute de șoferi pentru sutele de mașini, cu miile de sporuri, privilegii, cu zecile de agenții care se fac că muncesc, iar când vine vorba de cazuri adevărate, își pasează responsabilitatea de la una la alta.

Cu digitalizarea rămasă în pană, că nu vrem să modernizăm ANAF-ul să poată colecta mai bine, nu am auzit să fi demarat licitații pentru hardware și software la fisc. Și lista poate continua la nesfârșit. Dar dă mai bine la tv și în presă când spui că iei de la bogați să dai la săraci, care vor fi și mai săraci, pentru că tu nu le asiguri un trai decent, cum ar trebui. Ci te faci că le asiguri traiul decent, fără să aibă în mod real acest lucru. În condițiile în care rata șomajului în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani este de aproape 22%, potrivit celor mai recente date transmise de Institutul Național de Statistică. Și tot mai mulți emigrează pentru un trai decent și o viață mai bună. 

Acoperim din nou sacul rupt cu niște petice și vrem să credem că totul va fi bine. Asta în timp ce țara este sfărâmată, ruptă și ... omorâtă cu zile.

Și întrebarea care apare este: Și acum ce? Ce urmează? Ce e de făcut?

Editorialul a apărut în secțiunea „Nota redacției” din newsletterul Future Banking de vineri, 25 august 2023. Puteți să vă abonați la newsletter din meniul principal.