Stop. Jos cu criza!

Lăsăm astăzi guvernanții în pace, doar pentru moment, pentru că ei nu ne lasă în pace pe noi, din contră și mă concentrez pe un alt subiect de actualitate: criza sau mai bine zis poli-criza, mai multe crize asociate în același timp.

Am avut pandemia, cu problemele ei, a venit războiul, cu probleme lui, trăim deja într-o stare perpetuă de criză economică, socială, politică, financiară, astfel încât am ajuns să ne obișnuim să viețuim într-un context tulbure, volatil, nesigur.

Criza cerealelor, a energiei, a alimentelor, cea bancară, cea fiscală, criza monetară, criza climatică, sanitară, a materiilor prime, a divertismentului, criza puieților (da, am văzut o știre astăzi care pomenea acest aspect), criza de soluții, a biletelor de vacanță, criza lipsei locurilor în școli, criza medicamentelor și tot așa...O simplă căutare după cuvântul „criză” și Google mi-a generat 15.000 de rezultate, doar în capitolul știri, și 8.750.000 de rezultate la căutarea generală. Nu există zi să nu auzim de o nouă criză ce e pe punctul să ne explodeze în față sau care deja a apărut și nici nu știm cum ne-am trezit prinși în vortexul acesteia.

Unde sunt vremurile în care crizele apăreau doar de două ori pe an? Sau o dată la trimestru? Nu e de râs, știu, e chiar tragic Mă întreb de ce am ajuns în acest stadiu și de ce nu reușim să rezolvăm aceste crize pe măsură ce apar, ca să nu ne trezim prinși în acest purgatoriu al eternei stări tulburi.

Sunt convins că fiecare din aceste probleme are ramificații serioase în întreaga lume, însă cred cu tărie că sunt mai mulți vinovați pentru generarea acestei stări permanente de angoasă.

În primul rând, liderii, care nu sunt tot timpul conștienți de amploarea crizelor și nu găsesc cele mai bune rezolvări, din diversele cauze pe care le știm. În al doilea rând, media, mai ales cea vizuală, care caută senzaționalul, alerta, starea de confuzie și de tulburare, care îi ajută la rating. În al treilea rând, social media, care trăiește din apetitul acesta teribil al îngrozirii, al fricii, al negurii și al negativismului.

Voi cum reușiți să vă mențineți spiritul critic viu, să nu vă simțiți antrenați în toate aceste crize? Cum mențineți organizațiile dincolo de tumultul de știri negative, de panică și de sentimentul că se termină lumea în fiecare secundă? Dacă ar fi să ne luăm după ce vedem, ar însemna că în fiecare oră ar trebui să generăm un nou plan de business, care să facă față noilor crize apărute în ultimele 60 de minute.

Cred că avem nevoie să respirăm mai des, să simțim mai mult, să luăm toate aceste momente dificile care pe niște încercări teribile, dar peste care putem să trecem. Și mai cred cu tărie că nu trebuie să clasificăm orice problemă gravă ca pe o criză, pentru că nu toate acestea sunt încercări decisive care transformă societatea.

Da, pandemia a fost o criză, pentru că a avut efecte nebănuite, la o scală fără precedent, cu consecințe profunde și care a transformat lumea în care trăim. Războiul este o criză umanitară, politică, socială, cu efecte geopolitice pe termen lung.

Schimbările climatice reprezintă o criză, dar una pe care o trăim deja de niște decenii bune, iar riscul unei crize prelungite duce la căderea în extrema cealaltă, în care nu ne mai afectează sau nu mai credem că se întâmplă. Tocmai pentru că, mai devreme sau mai târziu, ajungem să ne obișnuim cu aceste crize și să nu ne mai pese de ele sau să le banalizăm.

Din acest motiv, probleme grave trebuie tratate ca probleme grave, crizele trebuie tratate asemănător, tocmai pentru a nu trivializa sentimentele și acțiunile pe care le generează. Altfel o să ajungem să trăim într-o stare de criză perpetuă pentru că nu mai știm să trăim altfel și nu mai știm să facem față problemelor adevărate și să găsim soluții la acestea când este nevoie.

Avem nevoie de spirit critic, de pauză. Haideți să mai spunem stop, să încercăm să ne adunăm un pic și să facem puțină curățenie în afluxul acesta masiv de tulburare și de angoasă. Chiar și în unele organizații, există un sentiment constant de criză, am impresia că oamenii de acolo au ajuns să se hrănească din carnea suculentă a poli-crizelor și nu mai știu o altă cale.

Haideți să găsim alternativa, să găsim echilibrul între toate aceste probleme, momente dificile și alte tulburări. Să vedem luminițele, nu doar tunelurile, prinse între tsunamiuri de stări confuze și de multiple crize. 

Editorialul a apărut în secțiunea „Nota redacției” din newsletterul Future Banking de vineri, 21 aprilie 2023. Puteți să vă abonați la newsletter din meniul principal.

Credit foto: Ovidiu Udrescu