Merge și așa

Cred cu tărie că cel mai bine lucru pentru sănătatea noastră mentală este să nu mai citim știrile legate de viața în România. Știu, am înțeles ironia, tocmai eu, un jurnalist, care scrie zilnic despre ceea ce se întâmplă în sistemul financiar și în economia locală, să recomande să nu mai citim știrile. Evident, este o utopie, nu aș putea face asta, normal că citesc știrile, pentru că mă interesează ceea ce se întâmplă aici, vreau să fiu la curent, și nu este vorba de știri per se, ci sunt sătul de comportamentul celor de la guvernare, al celor din jurul nostru.

Ultimele știri ar fi hilare, dacă nu ar fi de speriat. Cu războiul în coastă, fix la graniță, „dronagate” (cum ar spune americanii) i-a transformat pe ai noștri în niște găini fără cap, care se zbat încoace și încolo cu ultima brumă de viață înainte de a-și da sfârșitul. Demnitarii noștri, președinte, miniștri, generali, servicii, nu știu dacă a fost sau nu a fost, dacă e de acolo sau de dincolo, dacă a căzut sau nu. Întâi neagă, apoi recunosc. Ce fel de credibilitate mai ai tu în fața aliaților? În fața cetățenilor pe care ar trebui să îi aperi?

Pe lângă faptul că am tot mai tare sentimentul cetății asediate și a satului fără câini și fără căpătâi, nu pot să nu mă gândesc la asumarea jobului, la privilegiile care vin odată cu funcțiile, dar care totuși nu vin și cu „accountability” (răspundere ar fi la noi, dar termenul în limba engleză are mai multe implicații legate de soarta unei acțiuni și a consecințelor sale).

Cine e responsabil? Cine trebuia să își facă treaba? Care e lanțul de comandă? Cine verifică, cine supraveghează, cine răspunde?

Se tot vorbește de o oarecare reformă în administrația publică, nu una adevărată, ci una așa mai de ochii lumii, cât să zicem că se face ceva în acest sector, și tot aud de funcționarii nemulțumiți că vor mai mulți bani și că își pierd privilegiile - sporurile (de computer, de limbă străină, de aer, de ore multe, de mână stânga, de dreapta, de cum o mai fi), tichetele de vacanță, mașinile și care mai sunt. Nu aud pe niciunul să se plângă de merite, de treabă făcută exemplar, de profesionalism și de transformarea funcționarului într-un model de exigență și rezultate. Cred că doar la profesori și la unii funcționari din ANAF am văzut și cerințe care nu țin doar de salarizare.

A se înțelege: susțin pe deplin pachete de compensare potrivite, cu salarii cât mai mari, care să descurajeze corupția și cu toate beneficiile posibile. Ca să îți faci treaba, nu trebuie să mai ai grija zilei de mâine, trebuie să fii recompensat pentru munca depusă. Dar aceste salarii să vină la pachet și cu responsabilitatea muncii făcute cum trebuie.

Pentru că în acest moment nu știm, chiar merită toată lumea aceste salarii? Sunt toți funcționarii publici competenți, profesioniști?

Haideți să recompensăm profesionalismul, rezultatele. Haideți să introducem criterii de performanță, de evaluare, ca să vedem cine merită și cine nu, pe cine mai ținem.

Doar un exemplu: Tarom vs. Lot Polish Airlines. Două companii de stat, din state cu istorii asemănătoare. Una este un lider regional, profitabil, cu destinații în toată lumea, cu prețuri competitive. Cealaltă a avut ultima dată profit în 2007.

Iar această situație o vedem zilnic, în toate sectoarele. Din nou, departe de mine de a spune că nu sunt oameni buni, performanți în sistemul public. Sunt, doar că nu îi mai vedem din cauza celorlalți, a căpușelor, a pilelor politice, a celor care chiar nu au ce căuta acolo. Și pe care nu îi poți da afară sau nu poți să le evaluezi performanțele pentru că reforma administrației nu vine cu aceste criterii și legislația nu permite.

Revenind la „dronagate”, într-un reportaj de pe Hotnews, un localnic din satul Plauru, comuna Ceatalchioi, unde a căzut respectiva dronă, spune că au venit doi băieți într-un Duster, s-au dus 20 de metri să verifice și au plecat și au spus că nu au găsit nimic. Găsiți un editorial extraordinar pe această temă scris de Ioana Dogioiu de la Spotmedia aici.

Dacă aceasta este comunitatea de apărare de la noi, este de Kafka și e vai de noi. Dar de fapt cei doi băieți cu Dusterul arată dimensiunile unui sistem și a politicii sale: lasă că merge și așa. Nu există conștiința lucrului bine făcut, a performanței, nu pare că avem protocoale, regulamente.

Doar atunci când se atinge cineva de privilegiile noastre de angajați ai statului, facem grevă, ne opunem. Dar dacă treaba merge și așa, făcută prost, deloc sau pe jumătate, nu ne mai interesează! Lasă să meargă salariul, pensia specială și altele…. Lucrul bine făcut e la alții, nu la noi.

+

PS: Am lăsat pentru final o veste bună. Am pentru comunitatea Future Banking un cod de 30% reducere – FUTURE30 la evenimentul „Traction Conference”, organizată de unul dintre colaboratorii și partenerii noștri, Promocrat.

Vă las și câteva detalii (sunt în engleză pentru că este o conferință internațională):

"Growth can be a game-changer for startups, and fintechs can benefit from countless growth tactics, validated by global fintech unicorns. So, if you're a startup founder or a growth-focused professional seeking to build a growth function and master it, this is your chance to learn from the best in business and network with marketing trailblazers. Get ready to supercharge your marketing game at the first-ever Traction Conference, brought to you by Promocrat. Mark your calendars for September 19th!/

Five reasons to join:

• Network with fellow growth enthusiasts and create powerful partnerships
• Empower your mindset – the first important step to scaling businesses
• Learn from experts who usually work "in the shadows" now that we bring them into the spotlight
• Innovate by applying the newest marketing methods to your strategies
• Just grow; you have the full support of potential mentors from marketing & tech

Look at your business needs and the traction conference agenda, and find your reasons!"

Editorialul a apărut în secțiunea „Nota redacției” din newsletterul Future Banking de vineri, 8 septembrie 2023. Puteți să vă abonați la newsletter din meniul principal.