Cât de gravă poate deveni încetinirea economică a Chinei?

Datele privind activitatea economică a Chinei pentru luna iulie, inclusiv vânzările cu amănuntul, producția industrială și investițiile, nu au reușit să se ridice la așteptări, alimentând îngrijorări cu privire la o încetinire mai profundă și mai îndelungată a creșterii. Slăbiciunea a stârnit temeri că economia Chinei se apropie de un punct critic, scrie Reuters.

Alarmele cu privire la creșterea economică au sunat în timpul crizei financiare globale din 2008-2009 și în timpul unui episod de outflow al capitalului în 2015. China a ieșit din aceste situații cu o creștere bruscă a investițiilor în infrastructură și prin încurajarea speculațiilor pe piața imobiliară, printre alte măsuri.

Dar modernizarea infrastructurii a generat prea multă datorie, iar bulele imobiliare au explodat, punând în pericol stabilitatea financiară.

Având în vedere că investițiile, alimentate de datorii, din China, în infrastructură și proprietăți au atins vârful, iar exporturile încetinesc în concordanță cu economia globală, China mai are o singură sursă de cerere la care poate interveni: consumul gospodăriilor.

Dacă China își va reveni sau nu, depinde în mare măsură de capacitatea sa de a convinge gospodăriile să cheltuiască mai mult și să economisească mai puțin, și dacă vor face acest lucru într-o asemenea măsură încât cererea consumatorilor să compenseze slăbiciunile din alte părți ale economiei.

Spre deosebire de consumatorii din Occident, poporul chinez a fost în mare măsură lăsat să se descurce singur în timpul pandemiei, iar prăbușirea cheltuielilor „de răzbunare”, pe care unii economiști o așteptau după redeschiderea Chinei, nu a avut loc.

Cu toate acestea, consumul gospodăriilor, ca procent din produsul intern brut (PIB), era printre cele mai scăzute din lume chiar înainte de COVID, economiștii identificându-l ca pe o dezechilibrare structurală cheie, într-o economie care se bazează prea mult pe investițiile susținute prin credite.

Economiștii dau vina pe cererea internă slabă, pe apetitul scăzut de investiții din sectorul privat și pe faptul că China a alunecat în deflație, în iulie. Dacă persistă, deflația ar putea agrava încetinirea economică și adânci problemele de datorie.

Dezechilibrul dintre consum și investiții este mai profund decât în cazul Japoniei înainte de intrarea sa în „deceniul pierdut” de stagnare din anii 1990.

Cât de gravă poate fi încetinirea?

Datele de activitate din iulie i-au determinat pe unii economiști să atragă atenția asupra riscurilor că China s-ar putea confrunta cu dificultăți în a-și atinge ținta de creștere de aproximativ 5% pentru anul în curs, fără stimulente fiscale suplimentare.

Aceasta este totuși o creștere mult mai mare decât vor vedea multe alte economii majore, dar pentru o economie care investește în jur de 40% din PIB în fiecare an – aproximativ de două ori mai mult decât investește Statele Unite –, rezultatul rămâne dezamăgitor.

Există și incertitudini cu privire la apetitul Chinei pentru stimulente fiscale majore, dat fiind nivelul ridicat al datoriei municipale. Stresul din piața imobiliară, care reprezintă aproximativ un sfert din activitatea economică, ridică îngrijorări suplimentare cu privire la capacitatea autorităților de a opri declinul creșterii.

Unii economiști avertizează că investitorii vor trebui să se obișnuiască cu o creștere mult mai mică. Unii chiar ridică perspectiva unei stagnări similare cu cea din Japonia.

Dar alți economiști spun că mulți consumatori și întreprinderi mici pot resimți deja o problemă economică la fel de serioasă ca în timpul unei recesiuni, având în vedere ratele de șomaj în rândul tinerilor de peste 21% și presiunile deflaționiste care apasă asupra marjelor de profit.

Foto: Dreamstime