Dolce far niente

Canicula începe să își facă simțită prezența, bate aerul de vacanță și peste tot domnește un aer de apatie. De câteva zile primim tot mai puține noutăți de la companii, semn că începe vacanța.

De această dată, scrisoarea mea către voi este legată de starea de lâncezeală. Care este bună, căci și eu o simt, mai ales că am avut cu toții o primă jumătate de an cu multe.

De fapt, astăzi vreau să trag un prim semnal de alarmă legat de inacțiune care are consecințe grave pentru toată lumea și mai ales pentru societatea noastră, și așa încercată. Nu vreau să vă conving de o cale sau alta, ci doar să fiți atenți la ceea ce e în jurul vostru și să acționați în consecință.

Evident că fiecare dintre noi își vede de problemele proprii și de interesele imediate, însă se apropie un an electoral important, extrem de important, în care se joacă cartea pentru următoarea decadă.

Asistăm la o expansiune a extremismului, care nu pune nimic în loc în afară de lozinci, de întoarcere la „tradiții” și o regres. Năframa, Dumnezeu, suveranitatea nu aduc nimic, rostite așa la întâmplare. Credința este o chestiune intimă, care nu ar trebui pusă pe tapet, ca monedă de schimb sau ca floarea la butonieră, la fel opțiunea de viață a fiecăruia. Dar drepturile omului nu sunt cunoscute la extreme. Cât despre ideea că ne-am putea descurca singuri ca țară, cu ce avem, am mai văzut filmul ăsta și nu a decurs bine. Nu mai vorbesc despre faptul că nu se dorește progresul că aduce rău, e pieirea etc. Păi dacă nu era progresul, trăiam și acum în Evul Mediu. Mersul înapoi nu are cum să aducă lucruri bune.

De cealaltă parte, un revirement al populismului, al scăldării în lapte și miere, fără să se întâmple prea multe lucruri concrete, reformele de care este atâta nevoie. Doar starea de bine pentru ei și ai lor, fără să se preocupe de ceilalți. Doar demagogii, discursuri și cam atât.

Între aceste două alegeri, mai există pe spectru câțiva care par a încerca să suscite o mișcare, dar nu știm încă dacă le va ieși și cum. Și acolo sunt alte lucruri lipsă, o uriașă lipsă de asumare și de conectare la realitate.

În acest cadru este nevoie, încă de pe acum, de strângerea rândurilor, de văzut the bigger picture. Asta dacă ne dorim să trăim într-un spațiu respirabil. Dacă nu, există probabil oricând posibilitatea de plecarea în alte spații sau resemnarea, doar că resemnarea poate avea rezultate surprinzătoare, și nu în senul bun. Doar că și plecatul în alte țări nu știu cât este o soluție, fie că e complicat, fie că nu mai avem vârsta, posibilitatea, opțiunile.

Nu încerc să vă sperii, ci doar să vă atrag atenția că nu putem ignora ceea ce se întâmplă în jurul nostru, doar pentru că ni se pare că ne merge bine, că în bula noastră e ok. În funcție de rezultate, și bula noastră se poate sparge repede și totul să se destrame.

Cred că este nevoie de mai multă implicare, chiar dacă cu toții suntem sătuli de ceea ce se întâmplă, chiar dacă ni se pare că ne-a ajuns. A nu face nimic deschide calea pentru orice. Așteptarea, lăsatul pe alții nu rezolvă lucrurile, doar le agravează. Este nevoie de toată lumea pentru a duce lucrurile mai departe.

Altfel, vom ajunge doar să ne plângem, să plecăm sau să fim resemnați și triști într-o țară frustrată, decrepită și întoarsă într-un timp din care nimeni nu câștigă mare lucru. 

Editorialul a apărut în secțiunea „Nota redacției” din newsletterul Future Banking de vineri, 23 iunie 2023. Puteți să vă abonați la newsletter din meniul principal.