Alba-neagra

În această perioadă, smerenia, reflecția, introspecția, reînnoirea ar trebui să fie sentimentele de bază, evident, nu numai acum, ci oricând, pentru că sunt valori fundamentale ale caracterului. Biruința răului, bucuria sufletească, pocăința ne aduc mai aproape de dimensiunea spirituală a Învierii, de sensul primar al învățămintelor lui Hristos.

Cred însă că ne-am îndepărtat de fond și ne preocupăm mai degrabă de formă, iar sărbătorirea nu mai lasă loc de smerenie și de lumină, ci doar de exhibiționism și kitsch.

Sentimentele de care vorbeam ar trebui să existe în noi tot timpul, să ne „lovim” de ele zilnic, în comunitate, la cei din jurul nostru și mai ales la cei care ne conduc (știu, tot acolo mă duce gândul), care tot se dau plini de credință. Doar că la ei pilda e pe principiul să ne facem că simțim, nu să simțim ceea ce ar trebui să și facem.

De ce am ajuns la acest subiect în Săptămâna Patimilor? Pentru că buna guvernare, disciplina, reflecția nu există nici acum, nici altădată, iar lumile în care coexistăm, noi și guvernanții noștri, sunt complet paralele.

Domnul ministru de Finanțe a lovit din nou. De această dată, în fața Camerei Deputaților, unde invitat la ora Guvernului, ne-a spus că, de fapt, „este evident că trebuie să te adaptezi. Și anul trecut am făcut o ajustare de 10 miliarde lei, am anunțat-o în mai. Acum, gaura la buget nu este în niciun caz de 20 miliarde lei, ci încetinirea colectării veniturilor se cifrează la 4,7 miliarde lei față de programat.”

Nu mai departe de săptămâna trecută, onorat domnul ministru ne anunța că echipa de la Finanțe face o analiză ca să ajusteze cu 20 de miliarde cheltuielile pe bugetul general consolidat. Pe unde o fi adevărul, cum o fi o fi treaba aia cu gura păcătosului? 

Și mă opresc aici, ca să fac o paralelă cu orice companie, indiferent de mărime și de sector. Dacă directorul financiar v-ar anunța la un moment dat că firma e pe minus, suntem în groapă, iar peste o săptămâna v-ar spune că, ah, stai, am greșit, nu suntem pe minus, suntem pe plus, avem de încasat, cum ați reacționa? Ați mai avea încredere? Dar oare respectivul director s-ar gândi să facă asemenea declarații aiuritoare și nefundamentate?

Alba-neagra pare că e jocul preferat al celor ce ne guvernează, uite mitică, nu e mitică, hop, ai clipit, a dispărut, ai pierdut. Acum este, acum nu mai este.

Domnul Câciu a mai spus că „ dacă România are arierate recuperabile de încasat de 25 de miliarde şi o evaziune fiscală estimată la 12%, nu credeţi că este bine să întărim colectarea? Eu zic ca da şi trebuie să luptăm pentru asta. Dar până unele lucruri de acest gen se întâmplă e bine ca şi statul să ia măsuri de consolidare bugetară pe partea cheltuielilor şi să dea Dumnezeu ca la rectificare veniturile să fie pe măsura estimatului şi atunci poate găsim ca supliment un pachet de măsuri pentru populaţie”. 

Păi să dea Dumnezeu și Maica Domnului să găsim bani, zic să dăm un acatist și o lumânare să iasă bine la rectificare!

Nu era vorba să avem un guvern mai suplu, să reducem cheltuielile, să facem reformele ca să fie bine, să nu fie rău? Păi, onorat ministru, să găsim onoarea nereperată a evaziunii și a arieratelor de care ar trebui să vă ocupați sau să fiți informat. Poate ne ajută Sfânta Treime, că instituțiile văd că nu prea știu ce e cu ele. Vă dați seama pe ce mâini bune este bugetul de stat și finanțele publice?!

După care, mai avem și alte declarații de la alte personaje care invocă tăieri de salarii sau reducerile de sporuri.

Salariile și sporurile sunt foarte mari doar în anumite zone, cele de conducere, nu de execuție, vedem acum ce se întâmplă cu angajații din prefecturi sau cu cei din învățământ. Trec peste discursurile politice și acest du-te, vino al declarațiilor dintre cele două partide care guvernează, pentru că responsabilitatea ar trebui să fie literă de lege pentru toți cei afalți în funcțiile cele mai înalte, simbolurile bunei guvernării, ale autorității și ale competențelor.

„Nu, salariile marii mase a bugetarilor NU sunt mari. Aici nu iau în calcul excepţiile nesimţite şi excrescenţele nenaturale din conducerile unor regii sau companii de stat. Ba chiar sunt jenant de mici comparativ cu oamenii de pe funcţii similare din alte state europene, în condiţiile în care costurile de trai sunt sensibil egale. Problema este alta. Nu cuantumul salariilor, ci căpuşarea sistemului public cu oameni care nu au ce să caute pe funcţii publice de specialişti”, spune apăsat și pe bună dreptate consilierul de stat Mădălina Turza. 

„Cu oameni care de abia articulează limba română şi o torturează în scris, incapabili să genereze o idee sau iniţiativă şi cu o precară ideaţie vâscoasă, cu oameni care plimbă hârtii inutil şi la ora 16.00 rup uşile instituţiei, lăsându-i pe cei puţini să ducă pe umeri până târziu în noapte mecanismele greoaie ale unor instituţii grele, care de abia respiră. Din lipsă de oameni profesionişti. De această categorie amorfă nu poţi scăpa dacă eşti conducător de instituţie, căci ce să vezi, NU te lasă Codul Administrativ. O dată intrată în sistem o astfel de ameobă, mai degrabă te sinucizi decât să o poţi concedia. De ce? Pentru că decenii la rând oameni cu drag de ţara asta au ticluit o lege a administraţiei publice în care odată devenit angajat la stat eşti #inamovibil. Funcţionar sau personal contractual, egal valabil. Iar în tot acest timp, tu, lider sau conducător de instituţie trebuie sau vrei să livrezi rezultate. Nu ai timp sau nervi de procese sau comisii aberante pentru că tu ai un mandat”, a mai scris Turza. 

Performanță ioc, reduceri de cheltuieli inutile ioc, reforme ioc, investiții ioc, analize reale ioc. Poate ne ajută Dumnezeu să facem toate astea, că doar acolo mai avem speranță.

Vă las, în încheiere, cu o concluzie a doamnei Turza care este edificatoare.

„Serviciul public, am spus-o întotdeauna, este o vocaţie. Nu doar un job sigur sau călduţ. Serviciul public înseamnă să nu dormi noaptea de grija oamenilor pentru care trebuie să găseşti soluţii şi mai puţin din cauza neliniştii legate de locaţia următorului concediu pe care îl vei face. Tot ceea ce vedem şi trăim acum este rezultatul degringoladei de valori şi educaţie a socieţii noastre. Nu vom avea o altă clasă politică până ce noi ca societate nu vom evolua. Până ce parcările cu plată nu vor mai fi goale, în timp ce se înghesuie la liber pe trotuare maşini, Până ce nu ne vom dezbăra de “merge şi aşa”, Până nu vom învăţa să respectăm şcoala în sine, nu cartoanele galbene obţinute la final de ciclu, Până nu vom învăţa etica muncii, Până nu vom învăţa lecţia seriozităţii şi a respectului la nivel individual, Până nu vom renunţa la nenorocitele de “combinaţii”, Aşa vom merge în continuare. Încă o generaţie.”

Să aveți Sărbători luminate, pline de liniște și pace! Să vă bucurați de lucrurile simple și să vă fie bine!

Editorialul a apărut în secțiunea „Nota redacției” din newsletterul Future Banking de joi, 14 aprilie 2023. Puteți să vă abonați la newsletter din meniul principal.

Credit foto: Ovidiu Udrescu