Va stagna comerțul global în 2023 și 2024?

În ianuarie 2023, SUA a implementat Actul de Reducere a Inflației, o lege care a pus capăt deceniilor de consens internațional privind comerțul liber. O lună mai târziu, Uniunea Europeană a lansat Planul de investiții Green Deal împreună cu măsurile sale de protejare a tehnologiilor europene verzi, precum și a locurilor de muncă.

Pe măsură ce țările din întreaga lume concurează pentru poziții dominante, un război comercial devine un risc iminent. Va implica acest lucru o inevitabilă scădere drastică a comerțului internațional? O întrebare la care o nouă analiză iBan First încearcă să răspundă.

Patru factori cheie indică o reducere accelerată a schimburilor comerciale: situația din Ucraina (noul „război de tranșee”), autonomia strategică (țările occidentale se află într-o cursă pentru independență), finanțele și piețele (ratele crescute au devenit noua normalitate) și criza ecologică (politica reflectă preocupările cetățenilor).

Cu toate acestea, contextul economic actual va menține în frâu tendința de „deglobalizare” a schimburilor comerciale. În următorii doi ani, vom asista la o scădere controlată a comerțului global. Doi factori cheie vor juca un rol important: optarea pentru externalizarea producției în țări vecine (nearshoring) în locul relocării și prioritizarea crizei puterii de cumpărare în Occident înaintea revenirii la aprovizionarea locală.

Înțelegerea noilor fețe ale protecționismului

Actul de Reducere a Inflației (IRA) este planul de stimulare masivă a economiei americane al lui Biden. Înițial, acesta a avut trei părți - mediu, industrial și medical, dar numai prima parte a fost aprobată de Senat pe 18 august 2022. În termeni reali, IRA prevede că SUA se va angaja să subvenționeze industriile de energia eoliană și solară pe teritoriul său. De asemenea, se referă la producția de vehicule electrice fabricate în SUA, prin acordarea unui bonus de 7.500 dolari pe gospodărie pentru achiziționarea unei mașini electrice produse în SUA. Un pachet total de aproximativ 370 de miliarde de dolari de subvenții pentru producția americană a fost aprobat.

Această declarație de protecționism fără menajamente a declanșat un răspuns din partea Uniunii Europene, sub forma unui pact verde european, care se află în discuție între cele 27 de țări ale Uniunii Europene.

Planul propus de comisie include patru piloni: reglementări, finanțe, competențe și comerțul internațional, formând un pachet de măsuri consistent. Obiectivul declarat este clar: atingerea neutralității climatice în Europa până în 2050, așa cum se prevede în Acordul de la Paris.

Filozofia și măsurile care stau la baza planului sunt mai favorabile comerțului liber decât Actul de Reducere a Inflației. În ceea ce privește reglementările și finanțele, obiectivul principal este să faciliteze dezvoltarea întreprinderilor și tehnologiilor ecologice în Europa, garantând, în același timp, aprovizionarea cu materialele necesare și energie cu garanții de preț. Partea de competențe vizează direcționarea forței de muncă și a formării profesionale către întreprinderile care au nevoie de angajați, un aspect important în contextul actual al deficitului de specialiști – Bruxelles se așteaptă ca 35-40% din locurile de muncă să fie afectate de tanziția energetică.

Aspectul comercial este în centrul negocierilor aflate în curs în cadrul UE. Fiecare țară europeană dispune acum de un arsenal legislativ pentru a ajuta întreprinderile vulnerabile prin acordarea de subvenții sau reducerea taxelor. Negocieri sunt în desfășurare între țările din nord, care au o piață mai liberă, și țările din sud, care au politici mai intervenționiste.

Pe lângă acestea, relaxarea normelor privind ajutoarele de stat ar putea favoriza țările mai bogate (Franța și Germania) și crea un risc real privind competiția în cadrul UE, după cum a declarat Margrethe Vestager, comisarul european pentru concurență. Pe scurt, protecționismul exercită o puternică influență în UE și în fiecare țară, dar ideea de „fond suveran european” și de „preferință comunitară” nu au fost încă implementate în practică.

Dublul șoc al pandemiei și al războiului a generat un nou val de protecționism

În 2023, semnele unei reveniri a protecționismului sunt evidente. Numărul „barierelor” a depășit recordul istoric în 2022, potrivit unui raport al Fondului Monetar Internațional, publicat înaintea Forumului Economic de la Davos: 2.500 de măsuri de restricție au fost identificate în 2022, față de mai puțin de 500 în 2009, în urma crizei financiare.

În 2022, cele mai protecționiste țări din lume erau Rusia, Brazilia, China și India, toate cu regimuri care combină iliberalismul și protecționismul. Cu toate acestea, în realitate, trăim într-o lume în care toate țările aplică „protecții” pentru diverse bunuri sau sectoare, după cum a afirmat economistul Ali Laïdi, un specialist în domeniu și autor al cărții „O istorie mondială a protecționismului”.

Compromisuri în cadrul și în afara domeniului de activitate al Organizației Mondiale a Comerțului au loc în mod constant, iar măsuri protecționiste țintite sunt o parte integrantă a politicii economice în fiecare țară.

Acest nou val protecționist apare într-un context mai complex, care rezultă din mai multe aspecte geopolitice, evenimente economice și de sănătate. Lumea a trecutprin trei ani de pandemie, corelați cu intervenția statului, o retragere în cadrul granițelor naționale pe cinci continente și ruperea lanțurilor de aprovizionare pentru multe bunuri esențiale. De mai bine de un an am asistat, de asemenea, la izbucnirea unui război în Ucraina, provocând penurii de energie și de grâu în Europa și Africa și o inflație în creștere în majoritatea țărilor. Globalizarea pare astăzi să își arate limitele.

În prezent, accentul se pune pe redobândirea suveranității naționale în mai multe sectoare strategice (de la alimente la semiconductori), pe relocalizări și pe scurtarea lanțurilor de aprovizionare. Mai exact, necesitatea de a avea „circuite scurte” în toate domeniile: o formă strategică și economică de protecționism în locul uneia pur comerciale.

Această nouă viziune a protecționismului a intrat în vocabularul globalizării și a fost chiar auzită anul acesta la Davos. Ea este dublată de o altă doctrină care se dezvoltă în prezent în SUA: friend-shoring. Aceasta constă în încheierea unor noi acorduri comerciale cu aliații SUA, excluzând, evident, China și Rusia.

SUA vs. UE: Cine va câștiga?

Lansarea Actului de Reducere a Inflației întărește faptul că SUA nu și-a ascuns niciodată înclinația spre protecționism (în toate forme) atunci când s-a dovedit a fi necesar pentru a consolida statutul său de primă putere mondială (de exemplu, măsurile de ajutor pentru industria manufacturieră sau privind taxele vamale în sectorul siderurgic, sub Donald Trump și Barack Obama). Primul efect benefic al IRA se face deja simțit în SUA: în 2022, au fost realizate investiții de 73 de miliarde de dolari numai în sectorul de vehicule electrice și baterii (inclusiv reciclare), potrivit Atlas Public Policy. Această sumă a fost de trei ori mai mare decât în 2021.

Multe proiecte noi sunt anunțate de companii precum Ford, Tesla, Panasonic și BMW, care au planuri de a construi fabrici de baterii electrice în următorii ani. Toate aceste investiții vor avea, de asemenea, un impact asupra subcontractorilor din industrie.

Pe lângă lansarea IRA, s-au făcut eforturi intense de a determina producătorii europeni să abandoneze planurile lor de investiții în Europa și să își mute operațiunile de producție în SUA, la fel cum a făcut și producătorul de îngrășăminte Yara. Acestea ar putea avea cele mai rapide efecte, având în vedere determinarea comercială a companiilor și instituțiilor americane.

Răspunsul european, în curs de negociere, vizează evitarea denaturării concurenței, lucru care ar contraveni normelor comerciale internaționale. Inițial, europenii au crezut că SUA va opta pentru tarife protecționiste, în contextul taxei pe carbon, și nu pentru un plan bazat pe stimulente, similar programului `New Deal` al lui Theodore Roosevelt. Aceste măsuri ar putea determina unele companii să își încerce norocul de cealaltă parte a Atlanticului.

În comparație cu IRA, Planul de investiții Green Deal pare foarte complex și nu conține niciun obiectiv cuantificat. Este foarte probabil ca planul european să aibă un impact, însă, ca întotdeauna în Europa, provocarea constă în menținerea unității între statele membre și evitarea oricărei forme de competiție în cadrul UE, întrucât riscurile sunt mai mari ca niciodată, așa cum am observat anterior.

Tentațiile sunt mereu la pândă și niciodată nu este totul perfect între cele 27 de țări, însă unitatea este prețul care trebuie plătit dacă se dorește ca piața unică europeană (cea mai mare și cea mai integrată din lume) să își valorifice la maxim atuurile pentru investiții și oportunități de afaceri.

UE poate fi sursa viitorilor campioni mondiali ai economiei, inclusiv pionieri ai tehnologiilor ecologice și nucleare, furnizori de componente auto și producători de infrastructură.

Măsurile de reglementare menite să garanteze aprovizionarea cu pământuri rare, un acces mai ușor la investiții publice și posibilitatea de a crea proiecte importante de interes european comun sunt factori care vor stimula sectorul energiei curate și tranziția energetică în curs.

Pentru prima dată, problema mediului este pusă în centrul atenției în ceea ce privește competitivitatea economică și chiar măsurile antiinflaționiste, atât în America, cât și în Europa, în loc să fie tratată doar în declarații de intenție. Noile chestiuni aduse în discuție de protecționism, cum ar automobilele ecologice în schimbul taxelor pe carbon, sunt considerate utile. Cu toate acestea, se pune întrebarea dacă acest nou val de protecționism va duce la o scădere semnificativă a comerțului internațional și va avea un impact sever și de durată asupra economiei.

După un an record în 2022, când schimburile comerciale de bunuri au ajuns la valoarea de 32.000 de miliarde de dolari, se pare că în 2023 va urma o perioadă de încetinire. iBanFirst preconizează o stagnare a comerțului internațional în 2023 și 2024.

Patru factori cheie indică o reducere accelerată a comerțului internațional

Noul „război de tranșee” din Ucraina, s-a angrenat într-un ciclu pe termen lung: Pe lângă perturbările transportului global, embargourile declanșate de conflict afectează în mod special sectorul energetic. Nevoia de a reface rezervele pentru iarna viitoare reprezintă, de asemenea, o provocare majoră. Agenția Internațională pentru Energie nu a respins complet riscul unei posibile penurii de gaze în Europa în iarna 2023-24. Orice scădere a rezervelor implică o creștere a prețurilor, care se reflectă în costul transportului (gospodării franceze au experimentat acest lucru la sfârșitul anului 2022).

+

Autonomia strategică: țările occidentale au intrat într-o cursă pentru independență. Criza COVID și conflictul rusesc au fost revelatoare și determină marile economii - Europa, China și SUA – să-și regândească autonomia strategică în sectoare-cheie. Planul de investiții Green Deal și Legea privind reducerea inflației sunt doar părțile vizibile ale noului crez al autonomiei care vizează limitarea dependenței externe pentru industria alimentară, energetică și cea a telecomunicațiilor.

+

Finanțele și piețele: dobânzile ridicate sunt noua normă. Lansate în martie 2022 de către FED și în iulie același an de către BCE, majorările dobânzilor au încheiat un capitol unic. În prezent, devine evident că era banilor gratuiți s-a încheiat pentru o perioadă semnificativă de timp. Ratele dobânzilor cheie vor continua probabil să crească până în această vară. Experții anticipează că unele dintre aceste rate vor începe să scadă abia din noiembrie 2023 sau chiar din 2024.

+

Provocările ecologice: noua sinergie dintre implicarea cetățenilor și reglementările statului. Guvernele încep să conștientizeze problema schimbărilor climatice, care a stârnit un puternic val de mobilizare printre cetățeni. Printre măsurile de bază se numără eliminarea autovehiculelor cu motoare cu ardere internă până în 2035 în Europa. Această inițiativă face parte din obiectivul european de a atinge neutralitatea în materie de emisii de dioxid de carbon până în 2050, un angajament împărtășit și de SUA. Aceste noi roluri ale statului, stabilite prin intermediul legislației, vor conduce cel mai probabil la o reconfigurare durabilă a unui model de afaceri mai local și mai preocupat de amprenta sa ecologică.

Cu toate acestea, acești factori structurali, care probabil vor avea un impact semnificativ asupra comerțului la nivel global, apar într-un mediu economic „pro-globalizare”.

Factorii economici vor limita trendul de deglobalizare al comerțului

În ciuda acestor evoluții evidente, echipa iBanFirst estimează că scenariul unui colaps economic este puțin probabil. Aceștia anticipează o reducere treptată comerțului global în 2023 și 2024, fără perspective de creștere în următorii doi ani. Doi factori economici de bază indică această tendință:

Reorientarea producției în locul autoizolării economice: se pune accentul pe scurtarea lanțurilor de aprovizionare mai degrabă decât pe relocalizare.

Tendința post-COVID a țărilor occidentale de a-și relocaliza producția este uneori îngreunată de costurile ridicate. Astfel, pe lângă relocalizarea internațională, putem observa un alt fenomen denumit „nearshoring". Creșterea prețurilor transportului, incertitudinile privind lanțul de aprovizionare și posibilele perturbări generate de politica unor țări producătoare sunt toate argumente în favoarea unei producții mai controlate în țări mai apropiate geografic. Bloomberg raportează că 80% dintre companiile americane intenționează să își scurteze lanțurile de aprovizionare în viitor.

De asemenea, 60% dintre companiile europene caută să își relocheze producția în țara de origine sau într-o țară învecinată până în 2025, potrivit unui raport realizat de Consultancy.eu. Europa Centrală și de Est (ECE) este o regiune deosebit de căutată datorită proximității geografice și a costurilor salariale mai mici în comparație cu țările din Europa de Vest.

Inflația și scăderea puterii de cumpărare reprezintă o problemă majoră.

Dorința de a adopta un consum mai responsabil și local, precum și eforturile de a obține independență strategică, se confruntă cu problema persistentă a puterii de cumpărare.

Ultimele cifre privind inflația (cu o estimare de 6,9% în zona euro în martie 2023 și aproximativ 5% în SUA) ilustrează eforturile țărilor de a aduce inflația la nivelul țintă de 2%, în ciuda creșterii ratelor dobânzilor. Această inflație persistentă a devenit o problemă socială și, prin urmare, o problemă politică majoră.

Criza puterii de cumpărare, care afectează toate țările occidentale, primează în fața suveranității și mai ales obligă aceste țări să-și concentreze eforturile în stimularea consumului, în detrimentul investițiilor viitoare și reducerii datoriei.

În cadrul Uniunii Europene, multe țări au optat pentru planuri de ajutor. Germania, de exemplu, a oferit ajutoare substanțiale pentru gospodării și companii. De asemenea, Franța a pus în aplicare mai multe măsuri de ajutor pe fondul costului în creștere al energiei, cum ar fi cecul energetic introdus de ministrul economiei, Bruno Le Maire, o măsură menită să protejeze gospodăriile cele mai puțin înstărite de șocul inflației energetice.

Întrucât puterea de cumpărare a devenit o problemă atât de presantă, întregul lanț de aprovizionare (industrial, agroalimentar și de retail) este acum în cursa de a găsi cele mai ieftine soluții pentru a rămâne competitiv. Acest considerent pune problemele de autonomie, relocare și controlul lanțului de aprovizionare pe locul al doilea.

Foto: Dreamstime