Într-un interviu cu Cristian Popa, membru în Consiliul de Administrație al BNR și președinte al Comisiei de numismatică, am discutat despre cum s-a făcut denominarea, ce efecte economice și sociale a avut și ce lecții a lăsat pentru viitoarea trecere la euro.
Cum a fost stabilit calculul pentru denominare și de ce s-a ales raportul de 1 leu nou = 10.000 lei vechi?
Alegerea 1 RON = 10.000 ROL a fost mai degrabă „igienă monetară” și un pas necesar în vederea creșterii încrederii populației și a partenerilor externi în moneda națională. Legea nr. 348/2004 a fixat raportul, iar BNR l-a calibrat astfel încât prețurile și indicatorii să revină la scări „europene” ușor de citit (cursul a trecut practic de la aproximativ 36.000 lei/€ la aproximativ 3,6 lei/€), cu mărunțiș funcțional (1 ban = 100 lei vechi) și cupiuri aliniate logicii euro (1–5–10–50 etc.).
Renunțarea la patru zerouri a fost o soluție intuitivă pentru public și a redus erorile operaționale. Dincolo de aritmetică, mesajul a fost psihologic și pro-european: „respect pentru mărunțiș”, un leu mai credibil și o „repetiție pentru euro”, care a ancorat așteptările inflaționiste și stabilitatea. În cuvintele folosite la acea vreme de Guvernatorul BNR: „totul se simplifică”.
