Ecce homo

Ei bine, gata! S-a înfăptuit, habemus guvernum. Mă rog, noul (cât de nou este) guvern, cu noul prim-ministru, dl. Marcel Ciolacu.

(Din nou, știu că nu suntem un site politic, social, dar nu putem ignora mersul țării când are atât de multă legătură cu economia, cu viața și cu ziua de mâine. A ignora politicul sau starea națiunii înseamnă a trăi într-o bulă ermetică, care, la un moment dat, se poate sparge și atunci vedem cu adevărat realitatea înconjurătoare, care nu e prea cea din bulă, dar care ajunge să ne înțepe peste tot și să doară, rău.)

Ne întoarcem la țară, rocada guvernamentală s-a întâmplat, am intrat în rândul țărilor dezvoltate, lumea s-a ținut de cuvânt, se pune pe treabă, totul pare desprins din povești. Mai puțin datul afară al UDMR, deși era un protocol signed, sealed, delivered. Oh well, they are not ours anymore. Done Deal. Trecem mai departe.

Declarațiile de început sunt desprinse parcă dintr-un roman de Roth sau Kafka, un amestec ciudat de populism (corect), dar populist, falsă determinare, idei mărețe, într-un cuvânt (opt, de fapt) – trecem de la suferință la lapte și miere.

Aflăm de la dl. Ciolacu, din discursul de investitură, că „România reală nu este cea de pe rețelele de socializare. România reală este România oamenilor care muncesc din greu zi de zi și care știu că dacă s-ar opri din muncă, fie și pentru o clipă, atunci nu ar mai avea bani nici de facturi, nici de mâncare, nici pentru școala copiilor sau medicamentele părinților. România reală este cea în care românii au speranță ca măcar o dată să simtă că nu mai sunt pe cont propriu, că acest stat nu este o junglă în care fiecare se descurcă cum poate, în care fiecare supraviețuiește cum poate și în care regulile sunt doar pentru cei slabi, niciodată pentru cei din vârf. România la care visează cei mai mulți este cea în care ești tratat cu respect atunci când îți plătești taxele. Este lumea în care poți să mergi decent pe o autostradă, de la București la Iași, în care poți să mergi cu încredere într-un spital de stat, în care copilul tău învață la școală, nu doar la meditații, și în care ai suficienți bani să faci măcar o dată pe an concediu cu familia. Aceasta este lumea pe care și-o doresc românii. Aceasta este lumea pentru care au murit semenii noștri la Revoluție. Aceasta este lumea pe care milioane de părinți, copii, frați și surori au căutat-o cu disperare peste hotare. Și aceasta, cred eu, trebuie să fie România tuturor românilor. Aceasta este România pe care trebuie s-o construim noi toți.”

Oare domnia sa unde a fost până acum? Poate sunt două Românii și noi nu știam. Păi nu a fost partidul său la guvernare până acum, împreună cu PNL? Nu a fost PSD, în principal, la guvernare, într-o formă sau alta, de aproape 30 de ani? Nu au fost proteste, petiții, greve, declarații, reportaje, milioane de știri despre România reală? Oamenii cu orele pe șoselele patriei, pentru că nu sunt autostrăzi, oameni murind cu zile în spitale, pentru că sunt în ultimul hal, educația și cultura la gunoi, și tot așa? Dar, deh, discursul populist, al victimizării dă bine.

Continuăm. Aflăm că această guvernare (noua guvernare) nu va mai fi „doar despre stabilitate, ci mai ales despre asumare. Programul de guvernare pentru care vă cer astăzi votul în Parlament își propune să treacă de la stabilizarea României la modernizarea economică și socială a țării. Această guvernare va fi despre reforme și economie. Vă spun că următoarele luni vor însemna o cursă contra cronometru pentru refacerea puterii de cumpărare a populației.”

Să vă țineți bine, o să ajungem precum Luxemburg, salariul minim va sări de 500 de euro, cel mediu va ajunge la 1.000 de euro, țara va zumzăi veselă în ritmul construcțiilor, va dudui și mai tare economia, se vor reporni motoarele industriei, ca să susțină patriotismul economic, oamenii vor avea bani, căci se va restabili puterea de cumpărare. Pentru că domnul prim-ministru a declarat că asta va fi țara pe ca domnia sa vrea să o ia înapoi. Înapoi de la cine? A cui a fost până acum? Straniu, nu știam că am pierdut-o vreodată. Îmi pare că mai degrabă a fost abandonată de autorități, dar probabil asta este o altă poveste, ca aceea cu deputatul care nu de acord cu prim-ministrul, deși era vorba de una și aceeași persoană.

Și pentru că noul guvern este hotărât și pus pe treabă, în prima declarație cu presa, după ședința Executivului, șeful le-a atras atenția funcționarilor statului că „trebuie să înțeleagă că avem nevoie de performanță în administrație. Statul român nu mai poate plăti doar pentru ca bugetarii să vină la birou, iar asta este valabil de la nivel de ministru până la nivelul funcționarilor de execuție. În acest moment, la Guvernul României și la toate ministerele de linie am anunțat că intrăm într-un regim de mobilizare generală. Avem de livrat ținte și jaloane din PNRR și nu putem rata nimic: pensiile speciale, legea salarizării, managementul companiilor de stat. Mandatul acestui guvern este despre reforme și economie, mai concret, despre cum facem ca economia să producă mai multă valoare și locuri de muncă, iar rezultatele să se vadă concret în buzunarele oamenilor. Asta vrem să facem imediat și să acționăm încă de săptămâna viitoare.”

Când o să mergeți la birou luni, să vă refaceți planurile pentru următorul an și jumătate, căci vor fi creșteri, se fac în sfârșit reformele, se vor lua măsuri de stimulare economică, inflația va scădea.

Dumnezeule, sunt gata să mă urc pe acoperiș, să cânt din inimă partidului! Mă simt vesel și bucuros, încântat că am prins aceste vremuri, despre care o să le povestesc nepoților. Nu o să le menționez că, potrivit programului de guvernare, iar se aruncă în stânga și dreapta cu bani, stipendii și alte diverse programe de ajutorare, căci totuși avem an electoral în față, dar revin pe subiect, că abia îl studiez cum trebuie. Și e mult de citit, mai ales că mă mir la fiecare pagină, despre ce citesc acolo.

Ia, gata, termin cu cârcoteala, le dau noilor guvernanți (nu e ca și cum nu ar fi aceiași, schimbați de colo, colo, mutați în funcție de interese) câteva săptămâni, să văd cum se descurcă și cât adevăr se ascunde în spatele declarațiilor. Ce-i drept, corecte, la obiect, scrise foarte bine. Direcția europeană, lupta împotriva extremismului, reforme, tot pachetul.

Până la urmă, așa cum spune dl. Ciolacu, „nu sunt perfect sau fără frică de Dumnezeu sau fără de păcat, pur și simplu sunt om, dar nu mi-e frică de greutăți, iar ca viitor prim-ministru voi face tot ce depinde de mine pentru ca nici unui român să nu-i mai fie frică - frică de ziua de mâine, frică de prețuri, frică pentru sănătatea și educația celor dragi. Mie nu-mi este teamă să duc România acolo unde îi este locul.”

Editorialul a apărut în secțiunea „Nota redacției” din newsletterul Future Banking de vineri, 16 iunie 2023. Puteți să vă abonați la newsletter din meniul principal.