ING Bank România este una dintre primele bănci străine care au intrat în România după Revoluție, în 1994. Banca, venită din Olanda, o țară cu un sistem bancar deja dezvoltat, a avut în primii ani doar un rol de creditor al companiilor, urmând să se orienteze pe deservirea segmentului retail abia 10 ani mai târziu. Mihaela Bîtu, care lucrează în banca olandeză încă de la intrarea acesteia în țară, spune că instituția a avut probleme fiindcă companiile de stat nu erau deschise să lucreze cu bănci străine.
„Pornind de la zero, începutul nu a fost ușor, dar am căpătat rapid recunoașterea clienților pentru nivelul ridicat al produselor și serviciilor noastre. Companiile de stat erau sceptice și rezervate față de o bancă străină, așa că primii clienți au fost cu precădere din sectorul privat: companii înființate de antreprenori locali, dar și câteva multinaționale sau antreprenori străini care au sesizat oportunitățile uriașe pe care le oferea această piață la început de drum”, spune Mihaela Bîtu.
Munca la bancă după Revoluție: Creditele ipotecare nu existau, se folosea faxul, iar banii se cărau în valize
În România comunistă, atunci când toate băncile erau de stat, serviciile bancare pentru populație erau slab dezvoltate, fiind folosite în general pentru economii. După Revoluție, piața s-a dezvoltat, dar serviciile financiare care existau de ani de zile în Occident, precum creditul ipotecar, au venit abia după anii 2000 în România. CEO-ul ING își amintește cum arăta bankingul la începutul anilor ’90:
