Când educația nu se mai vede

Educație. Dacă o ai, se vede. Scriind acum acest text, mi-am dat seama că v-am mai spus acest lucru aici. Știrile din educație ar fi trebuit să genereze dezbateri, revoltă, demisii, furie. Nu se întâmplă nimic, chiar deloc.

Ați văzut rezultatele testelor PISA 2022 (evaluarea competențelor de bază pentru elevii de 15 ani, organizată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – OCDE)?

România se clasează pe penultimul loc în rândul țărilor UE participante la această evaluare, înaintea Bulgariei, care a înregistrat regrese semnificative. La nivel general, țara noastră este pe locul 45 din totalul de 81 de țări și teritorii, cu un punctaj mediu semnificativ mai mic decât media OCDE.

Chiar dacă testele au fost criticate de unii profesori și de alți lideri de opinie, „testele administrate vizează capacitatea elevilor de a rezolva probleme complexe, de a gândi critic și de a comunica eficient. Astfel, PISA oferă informații despre eficiența sistemelor de învățământ în ceea ce privește pregătirea elevilor pentru a face față provocărilor din viața reală și pentru a avea o viață de succes în societatea actuală. România a participat pentru prima dată la acest studiu internațional în ciclul din 2000 (ca țară PISA+).” Am citat dintr-un articol scris de colegii mei de la Wall-Street.ro.

Edupedu.ro scrie despre testele PISA astfel: „Comparativ cu media OCDE, ponderea elevilor cu rezultate foarte bune în cel puțin un domeniu (nivel 5 sau 6) la evaluarea PISA 2022 este de aproape trei ori mai mică în România. Pe de altă parte, ponderea elevilor cu rezultate slabe la toate cele 3 domenii (sub nivelul 2, considerat prag pentru analfabetismul funcțional) este de două ori mai mare. Astfel, dacă la nivel OCDE 16,4% dintre elevi au înregistrat în medie rezultate sub nivelul 2 la toate cele trei domenii, deci se încadrează la nivelul analfabetismului funcțional, în România ponderea acestora este de 33,2%. La polul opus, 13,7% dintre elevi au reușit, în medie la nivel OCDE, să obțină rezultate de top în cel puțin un domeniu (nivel 5 sau 6). În România, procentul este de 5%.”

„De asemenea, rezultatele testelor PISA arată că aproximativ 21% dintre elevii din România care studiază matematica nu pot lucra bine în majoritatea sau în toate lecțiile, 28% dintre ei nu ascultă ce spune profesorul, 35% spun că sunt distrași de folosirea dispozitivelor digitale, iar 31% sunt distrași de colegii care folosesc astfel de dispozitive” mai notează Edupedu.ro.

Doamna ministru Deca a fost însă încântată de aceste rezultate: „Avem un sistem de educație rezilient și țara noastră a reușit, prin ansamblul măsurilor luate, să limiteze efectele pandemiei.”

Eu mi-aș fi dat demisia! După ce am reușit să stric complet sistemul de învățământ cu noile legi ale „României educate”, în frunte cu prim-profesorul țării, să mă bucur, ca ministru, de faptul că elevii au rămas la fel de slabi ca în 2018, este strigător la cer.

Dl. Ciolacu, în ședința de Guvern, a avut o poziție neutră și a spus că „ după rezultatele României la testele PISA, îi cer doamnei ministru Deca să vină cu soluții privind criteriile de performanță în învățământ. Orice cheltuială trebuie însoțită și de o reformă și să aibă ca rezultat performanță. Nu ne putem aștepta ca doar mărind salariile să se întâmple o minune, pentru că nu se va întâmpla nici de această dată nimic. Așadar, trebuie introduse criterii de performanță în funcție de care salariile vor crește.

Performanța în sistemul educațional românesc nu este ceva căutat, este chiar un lucru murdar, de-a dreptul vulgar! Mediocritatea este mantra tuturor. Profesorii sunt dezinteresați, pe drept, salariile sunt mici, stresul este mare, părinții sunt mai interesați de altele decât de ceea ce învață odraslele lor în clasă și cum sunt pregătiți pentru viață, iar copiii sunt copii. Cei care pot, fac, cei care nu, sunt condamnați din start. Șansele le sunt împotrivă. Nimeni nu îi învață gândire critică, gândire creativă, cum să reușească în lume. Și apoi ne mirăm că își caută modelele pe TikTok, printre influenceri de doi bani și alții asemenea.

Educația este primordială, vitală, crucială (nu mai știu ce sinonime să pun aici, ca să subliniez importanța acestui fapt!) pentru dezvoltarea unei țări. Și nu, sistemul educațional din comunism nu a fost mai bun, era la fel de prost, doar ne pregătea să fim buni soldăței în „armata” populară, să glorificăm tovarășul mult-iubit și să tocim. Dovada, generații întregi de oameni care au fost nevoiți să se auto-educe pentru a fi pregătiți pentru viață, mai ales după Revoluția din 1989. Și încă resimțim efectele sistemul educațional comunist și acum.

Fără educație, nu avem nimic, nici adulți pregătiți pentru viață, pentru provocările zilnice, nici alegători avizați, nici echipe, nu avem nimic. Ce fel de colegi vom avea în cinci ani în companii? Dar în 10? În ritmul acesta, să ne bucurăm că Google lansează Gemini și OpenAI ajunge să dezvolte un IA tot mai performant. Dar cine va conduce țara? Cine va lua deciziile corecte, dacă tinerii de astăzi nu înțeleg un text și nu reușesc să facă o simplă conversie valutară?

De ce nu se revoltă părinții? Nu toți copiii vor pleca la studii afară, nu toți trebuie să facă meditații. Sistemul meditațiilor este unul păgubos, inutil și vicios. De ce mai plătim taxe și impozite pentru sistemul școlar atunci? Ce vrem de la sistemul educațional?

Scriam în textul din mai că „o altă dovadă a lipsei educației financiare este modalitatea simplistă în care oamenii văd funcționarea economiei și rolul statului în poveste. Auzim tot timpul să ne dea, să ne mărească salariile/ pensiile, nu ne interesează de investiții, investitorii străini ne vor răul, să fim suverani, să închidem granițele, să nu mai luăm de la alții și altele asemenea, să ne descurcăm singuri, să naționalizăm, să facem și să dregem.”

Acesta este un efect al educației. Conspirațiile, epidemia de rujeolă, extremele, conservarea în așa-zise tradiții, toate sunt efecte al educației. Dacă nu au avut educație formală de calitate, sunt adulții care s-au mai și pierdut pe drum și nu și-au continuat studiile, formale sau informale și au început să creadă tot ce văd pe social media.

Și nici măcar nu mai e vorba doar de educația financiară, este vorba despre viață, în general. Repet, tinerii noștri, elevi de 15 ani, în proporție de 42% nu înțeleg ce citesc!

În ritmul acesta, ce se va alege de ei, de noi, de țară? Unde vom fi? 

Editorialul a apărut în secțiunea „Nota redacției” din newsletterul Future Banking de vineri, 8 decembrie 2023. Puteți să vă abonați la newsletter din meniul principal.

Foto: Ovidiu Udrescu